Coborârea la Iad
Tema iconografică "Coborârea la Iad" are ca surse primare textele epistolelor 1 Petru (3:18-19, 4:6) şi 1 Corinteni (15:26-28 şi 15:45), având ca subiect propovăduirea Evangheliei către duhurile morţilor şi Moartea învinsă.
Fundalul reprezentărilot tipice sugerează cerul. Steiuri de piatră curbate pe una, sau ambele laturi ale imagini conferă impresia de adâncime, de scufundare. Iadul este imaginat ca locul întunecos, şi rece în care toate sufletele celor morți înaintea venirii lui Hristos sunt lipsite de bucuria încercată în prezenţa Domnului. Sufletele păcătoșilor populează Gheena, nivel care în iconografie apare plasat mai jos de Iad. Solul pietros pe care calcă Iisus este nivelul Iadului, ale cărui porţi sfărâmate se află la picioarele, sau chiar sub picioarele acestuia, uneori suprapuse în forma crucii Sf. Andrei, acoperind gura Gheenei. Gheena, lipsită de orice lumină, apare ca un fundal negru pe care pot fi reprezentate chei, lacăte, piroane, lanţuri, rupte sau îndoite. În reprezentări mai complexe, Moartea înfrântă este înfăţişată ca un demon legat de mâini şi de picioare. În jurul lui Iisus poate apărea un număr variabil de suflete ale celor morţi. Întotdeauna, în partea dreapta în prim-plan sunt plasați Adam și Eva, ambii întinzând braţele către Iisus. Eva ține braţele ascunse în mantie în semn de respect profund. În mod tradiţional, dar nu obligatoriu, Adam, uneori şi Eva, se ridică din sarcofage dreptunghiulare către mâna lui Iisus. Iisus prinde mâna lui Adam, atrăgându-l spre Sine, ca semn al mântuirii. Sub influenţa şcolii ruse, în arta postbizantină modernă, protopărinţii sunt îngenunchiaţi de o parte şi de alta a Mântuitorului, Adam la dreapta, iar acesta îi prinde pe ambii de mâini.
Tema iconografică "Coborârea la Iad" are ca surse primare textele epistolelor 1 Petru (3:18-19, 4:6) şi 1 Corinteni (15:26-28 şi 15:45), având ca subiect propovăduirea Evangheliei către duhurile morţilor şi Moartea învinsă.
Fundalul reprezentărilot tipice sugerează cerul. Steiuri de piatră curbate pe una, sau ambele laturi ale imagini conferă impresia de adâncime, de scufundare. Iadul este imaginat ca locul întunecos, şi rece în care toate sufletele celor morți înaintea venirii lui Hristos sunt lipsite de bucuria încercată în prezenţa Domnului. Sufletele păcătoșilor populează Gheena, nivel care în iconografie apare plasat mai jos de Iad. Solul pietros pe care calcă Iisus este nivelul Iadului, ale cărui porţi sfărâmate se află la picioarele, sau chiar sub picioarele acestuia, uneori suprapuse în forma crucii Sf. Andrei, acoperind gura Gheenei. Gheena, lipsită de orice lumină, apare ca un fundal negru pe care pot fi reprezentate chei, lacăte, piroane, lanţuri, rupte sau îndoite. În reprezentări mai complexe, Moartea înfrântă este înfăţişată ca un demon legat de mâini şi de picioare. În jurul lui Iisus poate apărea un număr variabil de suflete ale celor morţi. Întotdeauna, în partea dreapta în prim-plan sunt plasați Adam și Eva, ambii întinzând braţele către Iisus. Eva ține braţele ascunse în mantie în semn de respect profund. În mod tradiţional, dar nu obligatoriu, Adam, uneori şi Eva, se ridică din sarcofage dreptunghiulare către mâna lui Iisus. Iisus prinde mâna lui Adam, atrăgându-l spre Sine, ca semn al mântuirii. Sub influenţa şcolii ruse, în arta postbizantină modernă, protopărinţii sunt îngenunchiaţi de o parte şi de alta a Mântuitorului, Adam la dreapta, iar acesta îi prinde pe ambii de mâini.
