Sfântul Haralambie
Legenda hagiografică a Sf. Haralambie îl identifică ca fiind unul din primii episcopi ai Magnesiei (regiune din Grecia). În timpul domniei lui Septimius Sever – sec. II-III – prigonirile creştinilor, ca parte a politicii imperiale, se înteţesc. Sf. Haralambie, care convertise pe mulţi, a fost arestat, judecat şi, mărturisindu-şi credinţa prin refuzul de a aduce jerfe zeilor olimpieni, a fost supus torturii: jupuirea pielii, ruperea cărnii cu piroane de fier. Tăria credinței sale și minunile săvîrșite îi conving pe mulți să se convertească, inclusive cproconsulul care ordonase tortura. Din nou arestat, Haralambie, este încă o data torturat în Antiohia, unde este iar jupuit în prezenţa împăratului. Vindecat în chip miraculos, Sfântul este pus să vindece un demonizat şi să învie un copil, ceea ce se şi petrece în urma rugăciunilor sale. Numărul mare de prozeliți pe care-i face, printre ei și fiica împăratului, îi aduc condamnarea la moarte prin decapitare.
Moaşte ale Sf. Haralambie se află în biserici şi mânăstiri din România, cu precădere în București, unde este considerat ca un protector îmăpotriva ciumei.
Din punct de vedere iconografic, Sf. Haralambie, poate apărea ca Sf. Bartolomeu purtându-şi într-o mână pielea jupuită, dar mai frecvent apare ca preot, iar sub influenţa şcolii ruseşti de pictură, este înfățișat ca episcop. El este reprezentat, de obicei, în picioare sau bust, purtând veşminte liturghice: stihar, epitrahil, felon. În mâna stângă, la piept, ține evanghelia închisă și binecuvântează cu dreapta. În ceea ce privește redarea chipului, nu există un canon bine definit. Însă comune majorității reprezentărilor sunt culoarea albă a părului şi a bărbii, lungimea bărbii şi ascetismul chipului. De remarcat este faptul că Sf. Haralambie nu poartă atribute caracteristice martirilor: coroană, sau ramură de palmier
Legenda hagiografică a Sf. Haralambie îl identifică ca fiind unul din primii episcopi ai Magnesiei (regiune din Grecia). În timpul domniei lui Septimius Sever – sec. II-III – prigonirile creştinilor, ca parte a politicii imperiale, se înteţesc. Sf. Haralambie, care convertise pe mulţi, a fost arestat, judecat şi, mărturisindu-şi credinţa prin refuzul de a aduce jerfe zeilor olimpieni, a fost supus torturii: jupuirea pielii, ruperea cărnii cu piroane de fier. Tăria credinței sale și minunile săvîrșite îi conving pe mulți să se convertească, inclusive cproconsulul care ordonase tortura. Din nou arestat, Haralambie, este încă o data torturat în Antiohia, unde este iar jupuit în prezenţa împăratului. Vindecat în chip miraculos, Sfântul este pus să vindece un demonizat şi să învie un copil, ceea ce se şi petrece în urma rugăciunilor sale. Numărul mare de prozeliți pe care-i face, printre ei și fiica împăratului, îi aduc condamnarea la moarte prin decapitare.
Moaşte ale Sf. Haralambie se află în biserici şi mânăstiri din România, cu precădere în București, unde este considerat ca un protector îmăpotriva ciumei.
Din punct de vedere iconografic, Sf. Haralambie, poate apărea ca Sf. Bartolomeu purtându-şi într-o mână pielea jupuită, dar mai frecvent apare ca preot, iar sub influenţa şcolii ruseşti de pictură, este înfățișat ca episcop. El este reprezentat, de obicei, în picioare sau bust, purtând veşminte liturghice: stihar, epitrahil, felon. În mâna stângă, la piept, ține evanghelia închisă și binecuvântează cu dreapta. În ceea ce privește redarea chipului, nu există un canon bine definit. Însă comune majorității reprezentărilor sunt culoarea albă a părului şi a bărbii, lungimea bărbii şi ascetismul chipului. De remarcat este faptul că Sf. Haralambie nu poartă atribute caracteristice martirilor: coroană, sau ramură de palmier
