Sfânta Varvara
Sfânta muceniţă Varvara este una din fecioarele martire pentru credinţă din calendarul creştin, cunoscută şi sub numele de Barbara. Conform legendei sale hagiografice, ea a fost contemporană cu persecuţiile anticreştine din vremea împăratului Diocleţian. A fost închisă într-un turn de către tatăl ei, dar acolo ea se converteşte la creştinism şi îşi mărturiseşte credinţa în Trinitate prin deschiderea unei a treia ferestre într-una din încăperi. În cele din urmă, este întemniţată, torturată şi decapitată de tatăl său. În cursul evului mediu, în special în mediul catolic, legenda sa a fost mult extinsă povestiri despre miracolele pe care le-ar fi făcut în sprijinul credincioşilor ce i se roagă.
Fiind considerată unul din sfinţii intercesori, ca ocrotitoare a minerilor, arhitecţilor şi constructorilor, Sf. Varvara apare frecvent în iconografie. Fără să existe un canon bine definit, este înfăţişată în general frontal, văzută în picioare sau bust, îmbrăcată într-o tunică lungă şi o pelerină a cărei glugă îi acoperă părul. În arta bizantină şi post-bizantină Sf. Varvara poartă de obicei în mâna dreaptă o cruce, ca semn al mărturisirii sale, sau o ramură de palmier, atribut specific al martirilor. În anumite cazuri, în absenţa ramurei de palmier, martirajul este subliniat prin prezenţa unei coroane. Sub influenţa artei occidentale, în special cea germană, ea poate apărea în apropierea unui turn, sau purtând o cupă ca simbol al ultimei împărtăşanii, Sf. varvara fiind şi ocrotitoarea muribunzilor. Tot sub influenţă occidentală, poate fi îmbrăcată în veşminte somptuoase, semnificând apartenenţa social a familiei sfintei.
Sfânta muceniţă Varvara este una din fecioarele martire pentru credinţă din calendarul creştin, cunoscută şi sub numele de Barbara. Conform legendei sale hagiografice, ea a fost contemporană cu persecuţiile anticreştine din vremea împăratului Diocleţian. A fost închisă într-un turn de către tatăl ei, dar acolo ea se converteşte la creştinism şi îşi mărturiseşte credinţa în Trinitate prin deschiderea unei a treia ferestre într-una din încăperi. În cele din urmă, este întemniţată, torturată şi decapitată de tatăl său. În cursul evului mediu, în special în mediul catolic, legenda sa a fost mult extinsă povestiri despre miracolele pe care le-ar fi făcut în sprijinul credincioşilor ce i se roagă.
Fiind considerată unul din sfinţii intercesori, ca ocrotitoare a minerilor, arhitecţilor şi constructorilor, Sf. Varvara apare frecvent în iconografie. Fără să existe un canon bine definit, este înfăţişată în general frontal, văzută în picioare sau bust, îmbrăcată într-o tunică lungă şi o pelerină a cărei glugă îi acoperă părul. În arta bizantină şi post-bizantină Sf. Varvara poartă de obicei în mâna dreaptă o cruce, ca semn al mărturisirii sale, sau o ramură de palmier, atribut specific al martirilor. În anumite cazuri, în absenţa ramurei de palmier, martirajul este subliniat prin prezenţa unei coroane. Sub influenţa artei occidentale, în special cea germană, ea poate apărea în apropierea unui turn, sau purtând o cupă ca simbol al ultimei împărtăşanii, Sf. varvara fiind şi ocrotitoarea muribunzilor. Tot sub influenţă occidentală, poate fi îmbrăcată în veşminte somptuoase, semnificând apartenenţa social a familiei sfintei.
