Sfântul Apostol Iacob – ruda Domnului
Sfântul Apostol Iacob numit şi Iacob cel Drept, a fost, conform apocrifelor creştine, fratele vitreg a lui Iisus, fiind fiul lui Iosif din prima căsătorie. În tradiția catolică este identificat cu Iacob, fiul lui Alfeu.
În Faptele Apostolilor, Iacob apare ca o figură importantă în cercul credincioşilor. Conform lui Ieronim (De Viris Illustribus), Iacob a fost ales cap al Bisericii din Ierusalimului, titlu echivalat ulterior cu cel de episcop.
În Antichităţi iudaice de Josephus Flavius, într-un pasaj probabil interpolat ulterior de un copist creştin, apar informaţii cu privire la lapidarea lui Iacob, în 62 sau 69.
Din punct de vedere iconografic, Sf. Apostol Iacob cel Drept poate apărea în două teme: cea care îl reprezintă ca ucenic a lui Iisus: un barbat încă tânăr, dar deja cu barbă, îmbrăcat cu tunică şi chiton similar cu a celorlalţi apostoli, şi cea care îl reprezintă ca episcop. Dacă în primul caz Sf. Iacob nu este individualizat, fiind înfățișat frecvent într-un grup de apostoli, în al doilea caz, ca episcop, este deseori reprezentat individual, mai ales în icoane și ilustrație de carte, mai rar în frescă.
Iacob episcop apare ca un bărbat înaintat în vârstă, cu părul și barba lungă, albe, cu frunte înaltă și față ridată. Înfățișat frontal, cel mai adesea până în talie, are corpul acoperit cu un felon alb cu negru, decorat pe toată suprafața cu cruci și un epitrahil decorat, de asemenea, cu cruci mari. Sfântul binecuvântează cu mâna dreaptă, în timp ce în mâna stângă ține Evanghelia, adesea închisă.
Sfântul Apostol Iacob numit şi Iacob cel Drept, a fost, conform apocrifelor creştine, fratele vitreg a lui Iisus, fiind fiul lui Iosif din prima căsătorie. În tradiția catolică este identificat cu Iacob, fiul lui Alfeu.
În Faptele Apostolilor, Iacob apare ca o figură importantă în cercul credincioşilor. Conform lui Ieronim (De Viris Illustribus), Iacob a fost ales cap al Bisericii din Ierusalimului, titlu echivalat ulterior cu cel de episcop.
În Antichităţi iudaice de Josephus Flavius, într-un pasaj probabil interpolat ulterior de un copist creştin, apar informaţii cu privire la lapidarea lui Iacob, în 62 sau 69.
Din punct de vedere iconografic, Sf. Apostol Iacob cel Drept poate apărea în două teme: cea care îl reprezintă ca ucenic a lui Iisus: un barbat încă tânăr, dar deja cu barbă, îmbrăcat cu tunică şi chiton similar cu a celorlalţi apostoli, şi cea care îl reprezintă ca episcop. Dacă în primul caz Sf. Iacob nu este individualizat, fiind înfățișat frecvent într-un grup de apostoli, în al doilea caz, ca episcop, este deseori reprezentat individual, mai ales în icoane și ilustrație de carte, mai rar în frescă.
Iacob episcop apare ca un bărbat înaintat în vârstă, cu părul și barba lungă, albe, cu frunte înaltă și față ridată. Înfățișat frontal, cel mai adesea până în talie, are corpul acoperit cu un felon alb cu negru, decorat pe toată suprafața cu cruci și un epitrahil decorat, de asemenea, cu cruci mari. Sfântul binecuvântează cu mâna dreaptă, în timp ce în mâna stângă ține Evanghelia, adesea închisă.
