Sfântul Pafnutie mucenicul

În calendarul sfinţilor exista mulţi sfinţi şi cuvioşi cu numele de Pafnutie, cel puţin doi dintre ei fiind sihaştrii în Tebaida Egiptului, însă unul singur a fost martirizat în timpul domniei lui Diocleţian, căruia i se mai zice şi Sf. Cuvios Martir Pafnutie Egipteanul.

Conform legendei sale hagiografice, în timpul persecuţilor anti-creştine din vremea lui Diocleţian, guvernatorul Egiptului a dorit ca sihastrul Pafnutie să fie arestat. Însă acesta s-a prezentat singur în faţa sa dorind să îşi mărturisească credinţa şi să primească cununa de martir. Supus la tortură, prin miracol divin este neatins, ceea ce duce la convertirea soldaţiilor ce-l chinuiau. Soldaţii au fost ucişi pe loc, alături de un număr mare de prizonieri din închisoare care se convertiseră şi ei în faţa miracolului. După un număr de alte miracole şi mulţi alţi convertiţi martirizaţi pentru credinţă, Sf. Pafnutie este adus în faţa lui Diocleţian care porunceşte să fie crucificat pe un smochin, ultimă tortură în care îşi pierde viaţa.

Din punct de vedere iconografic, Sf. Pafnutie nu are un canon strict definit. Asupra vârstei şi a trăsăturilor sale nu este nici un fel de indicaţie, iar ca atribut identificator în mulţimea de alţi sfinţi şi cuvioşi cu numele de Pafnutie stă doar crucificarea sa pe un copac înfrunzit. El însă poate să mai apară în chip de fie ascet – cu trupul gol, acoperit doar cu un ştergar în jurul coapselor, sau ca un ascet torturat – legat de un stâlp, sau asemeni cuvioşilor – îmbrăcat în rasă monahală. Cel puţin ultima variantă pare a fi o contaminare sau o confuzie cu un alt Sf. Pafnutie.