Sfânta Treime
Pictura bizantină și post-bizantină a căutat soluții iconografice prin care reprezentarea lui Dumnezeu Tatăl în formă antropomorfă să fie evitată. Acestea constau fie prin ilustrarea sa prin Iisus Hristos (ca parte a Treimii), fie prin alegorii. De aceea, pentru ilustrarea temei iconografice ”Sfânta Treime”, s-a preferat, în sens alegoric și anagogic, ”Vizita celor 3 îngeri la Avraam”.
Sub influența artei occidentale, reprezentările antropomorfe ale lui Dumnezeu Tatăl au pătruns în iconografia ortodoxă o dată cu alte elemente ale barocului (deși există și exemple mai timpurii), generalizându-se, pentru tema Sfânta Treime, în secolul al XIX-lea.
Din punct de vedere compozițional, ilustrarea temei prezintă două personaje așezate pe tronuri, de obicei Dumnezeu Tatăl în stânga lui Hristos. Adesea tronurile nici nu sunt vizibile, fiind complet acoperite de personaje, părând că acestea sunt susținute de nori. Ambele personaje sunt îmbrăcate în tunică lungă și hiton drapat, fără să existe o componentă simboliocă clară a gamei cromatice. Atât din punct de vedere al trăsăturilor faciale, cât și al atributelor: nimb, regalia, sunt reprezentați conform canoanelor Iisus Pantocrator (vezi canon) și Dumnezeu Tatăl (vezi canon).
Sfântul Duh (vezi canon) este reprezentat foarte frecvent planând între cele două personaje întronate.
Întreaga scenă este plasată pe un fundal neutru, cel mai adesea de aur, pentru a sublinia caracterul atemporal și aspațial al temei.
Pictura bizantină și post-bizantină a căutat soluții iconografice prin care reprezentarea lui Dumnezeu Tatăl în formă antropomorfă să fie evitată. Acestea constau fie prin ilustrarea sa prin Iisus Hristos (ca parte a Treimii), fie prin alegorii. De aceea, pentru ilustrarea temei iconografice ”Sfânta Treime”, s-a preferat, în sens alegoric și anagogic, ”Vizita celor 3 îngeri la Avraam”.
Sub influența artei occidentale, reprezentările antropomorfe ale lui Dumnezeu Tatăl au pătruns în iconografia ortodoxă o dată cu alte elemente ale barocului (deși există și exemple mai timpurii), generalizându-se, pentru tema Sfânta Treime, în secolul al XIX-lea.
Din punct de vedere compozițional, ilustrarea temei prezintă două personaje așezate pe tronuri, de obicei Dumnezeu Tatăl în stânga lui Hristos. Adesea tronurile nici nu sunt vizibile, fiind complet acoperite de personaje, părând că acestea sunt susținute de nori. Ambele personaje sunt îmbrăcate în tunică lungă și hiton drapat, fără să existe o componentă simboliocă clară a gamei cromatice. Atât din punct de vedere al trăsăturilor faciale, cât și al atributelor: nimb, regalia, sunt reprezentați conform canoanelor Iisus Pantocrator (vezi canon) și Dumnezeu Tatăl (vezi canon).
Sfântul Duh (vezi canon) este reprezentat foarte frecvent planând între cele două personaje întronate.
Întreaga scenă este plasată pe un fundal neutru, cel mai adesea de aur, pentru a sublinia caracterul atemporal și aspațial al temei.
