EN

Iosif vândut de fraţii săi

Povestea tinereţii patriarhului Iosif a fost adeseori utilizată de literatura creştină ca prefigurare alegorică a vieţii lui Iisus. Teme precum „Vânzarea lui Iosif”, „Iosif şi nevasta lui Potifar”, „Nevasta lui Potifar acuzându-l pe Iosif” făceau pandant direct la „Trădarea lui Iuda Iscariotul”, „Ispitirea lui Iisus” şi procesul acestuia. Totuşi, deşi constituie referiri vetero-testamentare frecvent invocate, scenele din viaţa lui Iosif nu au fost la fel de frecvent utilizate în arta plastică bizantină şi post-bizantină, ele căpătând amploare mai mult în arta occidentală încă dinprimele secole ale creștinismului. De aceea nu există un canon strict al acestui tip de reprezentări iconografice.

În general, scena vânzării lui Iosif conţine un minim de personaje: tânărul Iosif aruncat într-o groapă (uneori puţ), unde este scufundat până la brâu, o parte dintre fraţi care îl ţin, şi, frecvent, o ilustrare mai mult mai mai puţin elaborată a caravanei neguțătorilor. Ca un accent deosebit, fratele Iuda este, uneori, identificat, conform textului din Geneză, ca cel ce propune vânzarea lui Iosif.